|
| |
Speranţa moare ultima, se spune. Eu cred că nu moare niciodată. Se transmite numai de la o generaţie la alta, mereu aceeaşi, dar altfel formulată, mai mare şi mai puternică decât înainte. Dacă generaţia următoare nu are destul loc în suflet s-o primească, speranţa aşteaptă generaţii mai potrivite, dar nu dispare niciodată. Nu ştiu cum se produce acest proces, dar fiecare dintre noi are o istorie întinsă pe cel puţin trei generaţii de oameni şi poate observa cu ochiul liber fenomenul despre care vorbesc. (Speranţa, în Hora de mână, pag.148)
It is said that hope is the last one to die. I believe that she never dies. She is only transmitted from generation to generation, always the same, but differently shaped, bigger, and stronger than before. If the next generation doesn't have the right resources to receive her in its soul, then hope waits for more suited generations, not ever disappearing. I do not know how this process is accomplished, though each one of us has a history stretched on at most three generations of people, and we can see this phenomenon with the naked eye. (Hope, from Hora de mana, page 148)
On dit que l'espoir est le dernier à mourir. Je crois qu'il ne meurt jamais. Il est seulement communiquée d'une génération à autre génération, toujours le même, mais différemment formé, plus grand, et plus fortement qu'avant. Si la prochaine génération n'a pas l'espace pour le recevoir dans son âme, il espére pour générations plus convenues, mais il ne disparaît jamais. Je ne sais pas comment ce processus est accompli, donc chacun de nous ait une histoire étirés au moins par trois générations des personnes, et nous pouvons voir ce phénomène avec l'oeil libre. (L'espoir, dans Hora de mana, page 148)
Se dice que la esperanza es la ultima a morir. Creo que ella nunca muere. Se transmite solamente de una generación a otra generación, siempre igual, pero de una forma diferente, más grande y más fuerte que antes. Si la generación siguiente no tiene el espacio necesario para recibirla en su alma, ella espera generaciones mejores, pero nunca desaparece. No sé como se logra este proceso, pero cada de nosotros tiene una historia estirada por lo menos tres generaciones de gente y podemos ver este fenómeno con el ojo libre. (La esperanza, en Hora de mana, pagina 148)
| | |
|
|
|
|
|
